Scrieri si tablite de pe Insula Pastelui

sâmbătă, 28 mai 2011

In urma cu 70 de ani, un cercetator de origine maghiara, G. de Hevesy, a elaborat o teorie cu privire la scrierea vechilor locuitori ai insulei, teorie care, in privinta ideilor indraznete, a conceptiilor avantgardiste, nu se putea asemana decat cu teoria lui Piette in privinta pietrelor colorate de la Mas d'Azil.

Hevesy sustinea ca Insula Pastelui pare sa fie cel mai mare mausoleu al Lumii si ca scrierea de acolo poate fi prototipul tuturor scrierilor popoarelor civilizate ale Lumii (chiar si a chinezilor).
La o conferinta tinuta in 1933, Hevesy, dupa ce confrunta o suta treizeci de semne ale scrierii din Insula Pastelui cu o suta treizeci de semne ale scrierii de pe Valea Indusului, ajunge la concluzia ca intre cele doua scrieri exista o analogie puternica si ca in privinta unora din semne exista chiar o identitate absoluta.

Ne putem inchipui ce consecinte grele se pot trage dintr-o astfel de observatie...asemanarea dintre semne este evidenta. Totusi teoria are cateva puncte obscure si perfectarea ei se loveste de unele greutati pe care Hevesy n-a reusit sa le inlature. Pentru vizualizarea comparativa click AICI.

Astfel, cercetatorul maghiar sustinea ca ambele scrieri deriva dintr-o a treia, azi necunoscuta, care s-a dezvoltat pe un teritoriu situat intre Insula Pastelui si India, in Tonkin ori poate in peninsula Indochinei. Distanta dintre Asia de Sud-Est si Insula Pastelui e insa colosala.

E vorba de vreo 10000 mile marine, in linie dreapta, adica aproape 20000 kilometri.
In epoca lui Hevesy, savantii aratau ca o astfel de distanta era cu neputinta de parcurs, insa astazi, noi vedem problema prin alta prisma, distanta putea fi parcursa din cele mai vechi timpuri dar nu exista inca dovada care sa ne faca sa afirmam ca intr-adevar s-a intamplat acest lucru.

Pe langa distanta in spatiu mai exista si o distanta in timp, cele doua scrieri sunt despartite de o perioada care atinge aproape 5000 de ani.
Nici o scriere cunoscuta pana astazi nu s-a perpetuat pentru un timp atat de lung in forme atat de putin schimbate...sa fie oare aceasta scriere atat de perfecta incat oamenii sa nu fi simtit nevoia de a o perfectiona?

O alta intrebare...intre semnele comparate exista oare asemanare numai in privinta formei lor scriptice ori si in privinta intelesului?
Nici la aceasta chestiune nu se poate raspunde, daca in ceea ce priveste scrierea din Insula Pastelui avem pana in prezent slabe posibilitati de orientare, in ceea ce priveste scrierea din Valea Indusului nu se poate afirma deocamdata nimic, nici macar ce nume are.

Scrierea din Insula Pastelui a inceput sa dea de lucru cercetatorilor inca de la descoperirea ei, din 1870, cand un misionar, Roussel, a gasit cateva tablite de lemn acoperite cu desene neintelese, dar care aveau o netagaduita infatisare de scriere...aceste tablite purtau in limba polineziana numele de Rongo-Rongo sau "lemne-vorbitoare".

Se cunosc astazi aproape douazeci de tablite de acest fel, un toiag cu inscriptii si o podoaba pentru piept, de asemenea cu inscriptii, precum si scrierea pe hartie a indigenului Tomenico, batran si bolnav la data cand a scris documentul (1914).
Capeteniile de triburi si shamanii care inca mai stiau aceasta scriere aumurit cu multi zeci de ani in urma.

Scrierea din Insula Pastelui nu s-a transmis din generatie in generatie in ultimul timp precum legendele, genealogiile sau alte invataturi iar explicatia nu e greu de aflat. Cele cateva tablite descoperite, sunt astazi raspandite prin cele mai importante muzee din lume (Londra,Leningrad, Berlin, Viena, Washington, Santiago de Chile si Honolulu) insa cele mai bine pastrate si cele mai mari se gasesc la Muzeul Braine le Comte din Belgia.

Cine arunca o privire asupra unei astfel de tablite, isi da seama imediat ca se afla in fata unui text scris si nu in fata unui sir de desene, privitorul e indemnat la aceasta de asezarea liniilor si randuirea semnelor pe linii, de repetarea acelorasi semne (precum cuvintele intr-o fraza), de caracterul conventional al semnelor si mai ales (observatie foarte importanta realizata de savantul sovietic I.V. Knozorov), de repetarea grupelor de doua semne identice (limba rapanuica are multe cuvinte formate din morfeme duble: rongo-rongo, kepu-kepu, pae-pae, riva-riva, uri-uri, etc).Scrierea pare sa fie de natura pictografica extrem de avansata, foarte posibil ideografica...indigenii din Insulele Palau (Oceania) au si ei o scriere asemanatoare, sculpteaza in lemn figurile apoi le coloreaza.

Semnele din Insula Pastelui reprezinta figuri omenesti in atitudini foarte variate, figuri de animale, pasari, pesti, animale fantastice, vasle, etc...toate pot avea semnificatii mai mult sau mai putin indoielnice, sunt altele insa care pur si simplu nu pot avea absolut nici un corespondent in limba rapanuica fiindca e vorba de animale care nu traiesc si nu au trait niciodata acolo, ca de exemplu maimuta sau elefantul. Acest fapt l-a indemnat pe Hevesy sa sustina teoria originii asiatice a scrierii.

Cercetatorii sovietici I.V.Knozorov, N.A.Butinov, prof. D.A.Olderogge, B.G.Kudriavtev, s-au ocupat de scrierea din Insula Pastelui si au obtinut rezultate interesante pe care le vom comenta mai jos.
Alti cercetatori care si-au capatat un renume mondial in aceasta materie sunt: germanul Thomas Barthel care sustine teoria originii tahitiene a culturii rapanuice, francezul Alfred Metraux, partizan al originii locale si norvegianul Thor Heyerdahl, adept al originii sud-americane.

Cercetarile indelungate si staruitoare ale acestor numerosi savanti nu au putut lamuri pana astazi taina ascunsa in misterioasa scriere din Insula Pastelui.
Cea mai mare parte din rezultatele muncii lor e formata numai din presupuneri si posibilitati. Se crede de exemplu, de cei mai multi cercetatori, ca scrierea din Insula Pastelui ar fi ideografica... profesorul Olderogge, ghidandu-se dupa particularitatile ei, leaga aceasta scriere de hieroglifele vechi egiptene in fazele timpurii ale dezvoltarii lor.

Definirea caracterului specific al scrierii are mare importanta pentru descifrarea ei...daca spre exemplu, scrierea ar fi silabica, atunci semnele grafice ale acelorasi silabe ar trebui sa se intalneasca deseori.
Acest lucru insa nu se poate spune decat cu privire la doua tablite: Aruku-Kurenga si Kohau-O-Te-Ranga (observatia lui Metraux).

Un caracter general al scrierii este ca semnele sunt insirate in bustrofedon, adica in randuri care merg alternativ de la dreapta spre stanga si de la stanga spre dreapta, randul al doilea fiind asezat invers fata de primul, astfel, pentru a o citi, tablita trebuie intoarsa cu josul in sus la fiecare rand...aceasta ordine se intalneste in nouasprezece din cele douazeci si una de tablite cunoscute (observatia lui J. Imbelloni).

Tanarul cercetator sovietic B.G.Kudriavtev, care a murit in cursul celui de-al doilea razboi mondial fara sa isi desavarseaca opera, a observat ca cele doua tablite de la Leningrad si tablita mare de la Santiago de Chile contin acelasi text...observatia lui e importanta pentru ca pe baza ei se pot restabili parti stricate ale textelor, se pot stabili variantele unor semne, etc.

Demascarea Industriei Muzicale(Reportaj)

O tehnica foarte buna de respiratie

miercuri, 25 mai 2011

Mai de mult am vazut tot la Codul lui Oreste (care a revenit pe antena 2 ) cum spuneau despre o tehnica foarte interesanta de respiratie,bazandu-te pe chakra si pe religia ficaruia.Nu conteaza de ce culoare esti sau ce religie ci conteaza sa repspiri la inceput usor crescand ritmul pentru o buna respiratie.Apoi daca vrei te poti aseza intr-un colt de preferat in natura sau undeva unde iti place foarte mult.Apoi nu mai respiri spunand o rugaciune scurta pentru a nu ramane fara aer.Dupa aceea dai aerul acela afara scotand energiile negative.
Eu sincer am incercat si dupa parerea mea merge !

Cele mai bizare ritualuri de înmormântare (Din trecut si din prezent)

Moartea este - şi a fost mereu - o ameninţare universală, iar majoritatea oamenilor cred într-o putere divină şi într-o existenţă, de un fel sau altul, chiar după moarte, numărul superstiţiilor a tot crescut în jurul acestei teme. Aşa se face că, încă din cele mai vechi timpuri, oamenii au vrut să marcheze cumva trecerea spre lumea cealaltă, iar uneori se străduiesc s-o facă în moduri cât mai originale şi mai extravagante.

A trecut mult timp de când omul trăia în comuniune totală cu natura, iar ideea de înmormântare nu exista, urmând ca decedatul săputrezească în locul unde "i-a sunat ceasul". (Desigur, asta doar în cazul în care tribul din care făcea parte nu era cumva canibal.) Cu timpul, însă, odată cu evoluţia omenirii, obiceiul îngropării a început să îşi facă simţită prezenţa şi, aşa cum era de aşteptat, într-o perioadă lungă de mii de ani, numărul superstiţiilor nu putea decât să crească.

Se pare că obiceiul a luat fiinţă în Epoca de Piatră. Nu s-a aflat dacă a venit ca o metodă de siguranţă sau din motive de sănătate dar, conform opiniei unor arheologi care au găsit un mormânt vechi de cel puţin 350.000 de ani, pe teritoriul actualei Spanii, oamenii din acea perioadă aveau o concepţie despre viaţa de apoi, considerând că mortul va avea nevoie de obiectele sale şi acolo; sau poate că, pur şi simplu, în concepţia lor, Raiul era neterminat.

La scurt timp după aceea, s-au născut alte idei, precum cea a hainelor de moarte. Se pare că strămoşii noştri considerau că dacămortul avea haine noi, spiritele rele nu îi mai recunoşteau sufletul, lăsându-l să treacă în linişte spre lumea veşnică. Din acest punct, obiceiurile funerare au început să se tot dezvolte. Oamenii au căpătat preferinţe în ceea ce priveşte locul şi modul în care vor face trecerea spre tărâmul celălalt.

Nu peste tot se practica îngroparea. În urma cu aproape 4.000 de ani, în Asia, adepţii zoroastrismului, o religie veche caracterizată printr-o concepţie dualistă asupra lumii şi prin opoziţia dintre bine şi rău, practicau ritualul Dakhma Nashini (distrugerea completă a trupului mort). Considerând cadavrele ca fiind malefice, ritualul zoroastrienilor presupunea ca nimeni, în afară de cei însărcinaţi special cu îndatorirea de a le căra, să nu le atingă. La rândul lor, aceşti oameni erau obligaţi să trăiască în afara oraşelor şi să nu aibăcontact cu restul populaţiei. Corpul neînsufleţit era spălat cu urina unui taur alb, iar în cazul în care un membru al familiei îl atingea, nefericitul în cauză era nevoit să facă baie în urină şi chiar să soarbă din ea pentru a se purifica.

În această zonă nu se practicau înmormântări, cadavrele fiind ridicate pe movile sau platforme şi lăsate să fie devorate de vulturi.

O practică asemănătoare se întâlnea, într-o perioadă relativ apropiată secolului nostru, la indienii Choctaw din America de Nord, care obişnuiau să usuce corpurile decedaţilor ridicându-le pe stâlpi sau în copaci, pentru a permite naturii să le descompună. Când nu mai rămâneau decât oasele, acestea erau curăţate şi îngropate.

Cu secole în urmă, vikingii au transformat ritualul înmormântării într-un adevărat eveniment extravagant, cu sicrie destul de mari pentru a încăpea nu doar decedatul, ci şi tot ce se considera a fi necesar pe tărâmul de dincolo. Tot la aceste populaţii, persoanele importante aveau parte de o incinerare somptuoasă care includea toate posesiunile. În această categorie intrau: caii, corăbiile şi chiar oameni vii.

Vechii egipteni considerau că viaţa de apoi este asemănătoare cu cea de pe Pământ şi, prin urmare, corpul trebuie păstrat cât mai bine. Practica mumificării, însă, era răspândită doar în rândul oamenilor înstăriţi, căci doar ei erau consideraţi demni de a-şi păstra corpurile într-o viaţă viitoare. Şi pentru că, odată ajunşi la destinaţie, decedaţii nu s-ar fi putut descurca singuri, majoritatea îşi luau cu ei servitorii, închizându-i în mormânt. Cu toate acestea, uneori mumiile nu erau îngropate timp ani întregi, fiind folosite ca garanţie pentru împrumuturi.

Obiceiuri stranii de ieri şi de azi

Desigur că moartea este unul din cele mai triste lucruri, dar, poate tocmai din acestă cauză, în istoria omenirii au existat, asociate cu ea, ritualuri duse la extrem, unele care, acum, par hilare, iar altele - înspăimântătoare.

De exemplu, la romani ritualul funebru presupunea ca bărbatul cel mai în vârstă al familiei să stea lângă patul de moarte al părintelui său, pentru a fi pregătit să-i inhaleze ultima suflare.

Perşii, sirienii şi babilonienii, pe de altă parte, aveau obiceiul să facă un fel de lumânări uriaşe din trupurile decedaţilor. Ei păstrau corpurile în borcane uriaşe pline cu ceară sau miere.

Mult mai macabru pare, în lumina concepţiilor occidentale moderne, obiceiul unor haitieni de a-şi afuma morţii şi de a-i atârna de pereţii caselor, ca ornamente.

Thailandezii preferau incinerarea, însă în cazul familiilor regale, succesorul la tron era mai puţin norocos: el trebuia săcaute, prin cenuşa predecesorului său, bucăţi de oase pe care să le păstreze drept talismane.

Despre locuitorii Indiei se zvoneşte că ar fi avut anumite practici legate de ritualul funebru pe care autoritatea britanicăcolonială, oripilată le-a interzis. Unii hinduşi menţineau un obicei numit suttee, care presupunea ca, odată cu incinerarea mortului, să aibă loc şi cea a văduvei sale.

Despre cartaginezi se spune că îşi mâncau morţii. Membrii unei familii aveau angajamentul sacru de a-şi "consuma" ruda decedată. Şi chiar şi azi, încă mai existăzvonuri - ce-i drept, neconfirmate -, cum că obiceiul canibalismului ritualic nu ar fi dispărut de tot.

Un ritual funerar ciudat, contemporan, este, "înmormântarea" tibetană cerească. Acesta presupune ca trupul să fie tăiat în bucăţele mici, iar oasele sfărâmate pentru ca apoi să fie amestecate cu carnea mărunţită,nişte orz şi grăsime de iac, preparându-se astfel o "gustare" pentru vulturi. Din moment ce 80% din tibetani aleg să îşi găseascăsfârşitul mărunţiţi şi agăţaţi pe o stâncă, în Asia există peste 1.000 de astfel de locuri.

Înmormântarea eco - stil contemporan

Pentru alţi iubitori ai mediului, mai există şi alte metode, precum cea a transformării rămăşiţelor pământeşti în îngrăşământ. Compostoriumul este un fel de "crematoriu" ecologic, unde cadavrul este introdus şi curăţat de toate lucrurile dăunătoare mediului, iar apoi este amestecat cu resturi vegetale, urmând ca, în aproximativ şase luni, să se transforme în îngrăşământ.

În Suedia, biologul Susanne Wiigh-Masak a inventat o metodă mai avansată a unei înmormântări ecologice. Procedura sa presupunecongelarea corpului la minus 18 grade Celsius, iar apoi intoducerea acestuia în azot lichid şi expus unor vibraţii care îl vor transforma într-o pulbere. Într-o camera vidată se va evapora apa şi se vor înlătura orice alte rămăşiţe non-organice acumulate de-a lungul vieţii. Praful omenesc va fi, apoi, îngropat într-un sicriu biodegradabil.

Aşadar, de-a lungul timpului, oamenii au păstrat doar o parte din cutumele de altă dată, inventând, însă, concomitent, noi obiceiuri funerare. În mare parte, ceea ce îi mulţumea pe strămoşii noştri este încă destul de bun şi pentru noi. Aşa se face cămajoritatea oamenilor preferă, pentru înmormântare, lucruri de bază, ca de exemplu sicriul simplu din lemn subţire, care poate fi cumpărat de la orice furnizor de servicii funerare.

Cu toate acestea, există şi oameni "mofturoşi", cărora cei 100 de ani, cât îi ia unui coşciug din lemn masiv să se descompună, li se par puţini. Pentru aceştia, există alternativa sicriului din beton sau chiar a celui căptuşit cu acelaşi material din care se produc căştile folosite în fotbalul american şi care pot rezista aproximativ 500 de ani.

Desigur, pentru cei cu un buget limitat, unele companii din Canada şi Statele Unite închiriază sicrie. Deşi poate părea de prost-gust, agenţia ne asigură că ele sunt căptuşite cu o foaie din lemn de pin sau furnir, pentru uz individual.

Dar, pentru că numai în Statele Unite sunt arşi sau îngropaţi un milion şi jumătate de metri cubi de lemn masiv, în fiecare an, şi se folosesc în scopuri funerare o sută de mii de tone de oţel, trei mii de tone de cupru şi bronz, peste un milion şi jumătate de tone de beton armat şi aproape două sute de mii de litri de lichid de îmbălsămare anual, din ce în ce mai mulţi oameni optează pentru înmormântări "eco". În Australia, Elveţia şi Noua Zeelandă existăposibilitatea achiziţionări unor coşciuge din carton. Se spune căversiunea elveţiană poate suporta până la 220 de kg, în timp ce modelului australian îi este interzis prin lege să depăşeascălimita de 110 kg.

Sicriul meu e maicool decât al tău

Dar, dacă defunctul nu a fost interesat de efectele pe termen lung, ci mai curând de impactul de moment, atunci cu siguranţăsicriul său trebuie să fie unul personalizat. De exemplu, iubitorii de fotbal pot opta pentru unul pictat în culorile echipei favorite sau îşi pot imprima chiar emblema acesteia. Formaţia rock KISSşi-au lansat pe piaţă propriul model de sicriu, care are pe ellogo-ul şi o poză cu trupa, special pentru fanii lor.

În cazul în care aceste modele nu sunt destul de personale, o organizaţie din Australia, numită Arta Vieţii (LifeArt), fondată în 2004, promovează coşciuge personalizate la comandă, sau chiar unele albe, pe care fiecare doritor săse poată semna sau să scrie un mesaj de adio.

Poate părea greu de crezut, dar sunt şi cazuri excepţionale în care nici măcar acest tip de sicriu nu este pe gustul pretenţioasei familii a decedatului. Pentru aceşti oameni, câteva companii din Ghana produc sicrie-fantezie de toate mărimile şi formele. Oamenii de aici cred că, murind, trec într-o altăexistenţă, iar sicriele ar trebui să exprime o trăsătură de caracter sau situaţia lor profesionala. Astfel, oamenii înstăriţi din Ghana sunt îngropaţi în coşciuge care reproduc maşini luxuoase sau avioane.

Nevoia oamenilor de a fi diferiţi chiar şi după ce s-au stins din viaţă se reflectă şi în preferinţele privind împrăştierea cenuşii.

Pentru că au existat cereri, o companie americană din Florida comercializează baloane cu aer cald, biodegradabile, în care se poate pune cenuşa răposatului amestecată cu puţin sclipici; ajuns la o anumită altitudine, balonul va exploda, lansând astfel rămăşiţele mortului în atmosferă.

Firmele de pompe funebre din Marea Britanie au inclus printre serviciile lor împrăştierea cenuşii prin artificiisau încorporarea ei la rădăcina unui bonsai. În cazul în care mai mulţi membrii ai familiei vor să păstreze "o parte" din defunct, cenuşa poate fi pusă în mai multe ghivece.

Nici cei din California nu se lasă mai prejos. Fundaţia Celestispoate trimite şapte grame din cenuşă pe orbită,pentru un preţ accesibil. Familia este invitată la lansare şi poate lua acasă un DVD cu filmarea.

Lista cu servicii inedite continuă cu încapsularea cenuşii în ornamente de sticlă, tablouri, sculpturi ceramice sau chiar în cerneluri pentru tatuaje comemorative.

Iar dacă cenuşa mortuară poate fi folosită în confecţionarea a diferite obiecte, atunci trebuie să ştiţi că o firmă americană este dispusă să fabrice şi mobilier funerar, adică să transforme orice coşciug într-o măsuţă, cabină telefonică sau şifonier.

Pentru încheierea acestei liste de practici aflate la limita dintre macabru şi ridicol, am păstrat evenimentul anual din Houstonville, SUA. Aici, în fiecare iunie, locuitorii oraşului se întrec într-o cursă de sicrie, pentru marele premiu în valoare de 300 de dolari. Fiecare sicriu-vehicul are un echipaj format din 3 membri: "pilotul" şi alte două persoane care îl împing. Evenimentul se încheie cu o paradă a celor mai inedite "recipiente" funerare.

Într-o lume în care goana după senzaţional şi originalitate este acerbă, aceste metode de celebrare a riturilor funebre ne oferă,dacă nu o alternativă la obiceiul tradiţional, măcar un subiect la care să nu ne mai gândim cu

Incalzirea Globala si efectul de sera

Incalzirea globala a fost in atentia specialistilor de peste 40 de ani, dar pana acum nu s-a luat nici o masura semnificativa.
Pana nu demult, oamenii de stiinta au imbratisat ideea ca fenomenul incalzirii globale va cauza schimbari majore si probleme acute in lume, dar in modul lor de gandire scenariul prevedea ca acestea se vor intimpla intr-o perioada cuprinsa undeva intre 50 si 100 de ani si ca abia atunci se vor resimti efectele.
Concentratia medie a dioxidului de carbon in atmosfera terestra inaintea erei industriale se situa la nivelul de 280 ppm. Astazi, ea a ajuns la 380 parti pe milion, ceea ce inseamna o crestere de 100 ppm in 100 de ani, dintre care 2,6 ppm doar in anul 2005.
In urma unor analize recente, s-a aratat ca aceasta crestere se datoreaza aproape in intregime utilizarii combustibililor fosili in scopul producerii de energie (iar restul provine in mare masura din defrisarea padurilor tropicale, ceea ce duce in cele din urma la eliberarea carbonului blocat in biomasa).
Un alt fapt il constituie cresterea constanta a nevoilor de energie ale omenirii care sunt cu 15% mai mari doar in primii 5 ani de la inceputul secolului XXI, estimandu-se ca pana in 2030 fiind aceasta majorare sa fie de minimum 60%.Concentratia de dioxid de carbon va creste in continuare, iar pentru o stabilizare la un nivel dublu fata de era preindustriala (550 ppm) si o crestere a temperaturii medii globale cu "doar" 3 grade este nevoie de o reducere la jumatate a emisiilor actuale de CO2.

CE INSEAMNA EFECTUL GAZELOR DE SERA?

Intr-un interval mai lung de timp, pamantul trebuie sa emita energia in spatiu cu aceeasi viteza cu care o absoarbe de la soare. Energia solara ne parvine in forma de radiatie cu lungime de unda scurta. O parte din aceasta radiatie este reflectata inapoi de catre suprafata pamantului precum chiar si de catre atmosfera. Insa, majoritatea acestei radiatii trece direct prin atmosfera si incalzeste suprafata terestra. Pamantul se elibereaza de aceasta energie, transmitand-o inapoi in spatiu, sub forma unei radiatii infrarosii cu lungime de unda lunga.
Majoritatea radiatiei infrarosii, emisa in atmosfera de suprafata pamantului, este absorbita de catre vaporii de apa, de bioxidul de carbon si de alte "gaze de sera " care se gasesc in natura. Acestea impiedica trecerea directa in spatiul cosmic a energiei de la suprafata pamantului. Prin mai multe procese de interactiune - inclusiv prin radiatie, curenti de aer, evaporare sau prin formarea norilor si caderea ploii - energia este transportata in partile superioare ale atmosferei. De acolo, ea poate radia in spatiul cosmic. Acest proces, mai incet si indirect, e benefic pentru noi deoarece, daca suprafata pamantului ar putea iradia energia in spatiul cosmic fara nici o piedica, atunci pamantul ar fi un loc rece, lipsit de viata, o planeta sumbra si pustie asa cum este, de exemplu, planeta Venus. Emisiile gazelor de sera pe care le producem in prezent, sporesc capacitatea atmosferei de a absorbi energia infrarosie si incalca astfel modul climei de a mentine balanta optima intre energia care vine si cea care se duce.
Daca nimic nu se va schimba, dublarea concentratiei gazelor de sera cu durata lunga de stabilitate va reduce cu aproximativ 2% rata cu care planeta isi poate distribui energia in spatiul cosmic. Acest fenomen este pronosticat sa aiba loc chiar la inceputul secolului viitor. Pur si simplu, energia nu poate sa se acumuleze si atunci clima va trebui cumva sa se adapteze pentru a se elibera de surplusul de energie. Desi 2% nu par fi prea mult, in realitate, pentru tot globul, ele reprezinta captarea unui continut de energie echivalent cu aproximativ 3 milioane de tone petrol pe minut. Conform datelor stiintifice de ultima ora, noi modificam " motorul " energetic care asigura functionarea sistemului climei. Pentru absorbirea socului ceva va trebui sa se schimbe.


S-A INCALZIT OARE PAMANTUL? CE INSEAMNA INCALZIRE GLOBALA?


Temperatura medie globala a aerului la suprafata Pamantului a crescut cu 0,3-0,6 grade C (sau cu aproximativ 0,5-1 grade F) de la sfarsitul sec.XIX. Patru din cei mai fierbinti ani in perioade de 1860 au fost inregistrati dupa 1990. Cea mai inalta incalzire s-a inregistrat noaptea in latitudinile de la cele de mijloc pana la cele inalte ale emisferei de nord. Incalzirea in timpul iernilor si primaverilor nordice a fost mai puternica decat in alte anotimpuri. In unele zone, in primul rand, deasupra continentelor, incalzirea a fost de cateva ori mai mare decat media globala. Alte dovezi ale cresterii temperaturilor globale din sec.XIX include cresterea nivelului marii cu 10-25 cm, micsorarea ghetarilor din munti, reducerea invelisului de zapada din emisfera de nord (din 1973 pana in prezent) si cresterea temperaturilor Pamantului in stratul de sub suprafata. Datele obtinute prin inelele anuale ale copacilor, miezului ghetii superficiale si prin alte metode de determinare indirecta a tendintelor climei, sugereaza ca temperaturile globale la suprafata solului sunt in prezent mai mari decat la orice etapa din ultimii 600 de ani.


OPINII ALE OAMENILOR DE STIINTA


1. CONFORM UNUI nou studiu, tendinta actuala de incalzire globala nu este cauzata de arderea combustibililor fosili ci de un eveniment natural care a schimbat distributia de vapori de apa din atmosfera. Vaporii de apa sunt principala cauza a efectului de sera, avand o influenta mult mai mare asupra temperaturii decat dioxidul de carbon sau metanul. In acelasi timp, ei sunt practic complet in afara controlului nostru. Studiile care au subliniat importanta dioxidului de carbon si metanului au presupus ca nivelurile de vapori de apa sunt neschimbate. Cu toate acestea, Vladimir Shaidurov de la Academia Rusa de Stiinte crede ca acest lucru nu este adevarat.
Cercetatorul rus sustine ca incalzirea globala a fost declansata de asa numitul “Eveniment Tunguska”, meteoritul care a cazut in Siberia la nordvestul lacului Baikal pe 30 iunie 1908. Acest impact a generat o energie echivalenta cu 15 bombe atomice de o megatona si a aruncat o cantitate enorma de praf in atmosfera. Shaidurov sugereaza ca aceasta explozie ar fi cauzat “o perturbare serioasa a straturilor superioare ale atmosferei, schimbandu-i structura”.
Shaidurov scrie: “Din punctul de vedere al ipotezei atmosferice, testele nucleare in atmosfera au consecinte opuse celor ale meteoritului Tungus. Atunci cand o bomba nucleara explodeaza la suprafata Pamantului sau in atmosfera unda de soc produsa sufla vaporii de apa din troposfera in stratosfera prin tropopauza. Pentru o anumita perioada (cam 3 ani) vaporii de apa din stratosfera si aerosolii si praful din troposfera si stratosfera sunt suficienti pentru a reduce [intr-o anumita masura] radiatia solara care ajunge pe Pamant. Insa in cele din urma acest lucru se rearanjaza la loc si incalzirea globala continua.”

1. Oamenii de ştiinţă nu au motiv să dea vina pe comportamentul uman pentru încălzirea globală, consideră preşedintele Federaţiei Mondiale de Ştiinţe. Antonio Zichichi, de asemenea profesor de fizică avansată a făcut această afirmaţie vineri, în discursul susţinut în cadrul congresului internaţional "Schimbarea de climă şi dezvoltarea", eveniment organizat de Consiliul Pontifical pentru Justiţie şi Pace.
Zichichi a subliniat că activităţile umane au sub 10% impact asupra mediului si a arătat că modelele matematice folosite de CISC nu corespund criteriilor metodei ştiinţifice. CISC forţează lucrurile "pentru a ajunge la concluzia lor că activitatea umană produce variaţii meteorologice".
Fizicianul a mai spus că în baza actualelor dovezi ştiinţifice "nu se poate exclude ideea că schimbările de climă au cauze naturale" şi deci este plauzibil ca "omul să nu fie vinovat". În acest scop, Zichichi a explicat că meteorologia depinde în cea mai mare măsură de fenomenele naturale. Spre exemplu "energia trimisă de soare şi activitatea vulcanică" sunt două surse importante pentru încălzirea globală. El a mai amintit că de-a lungul istorie s-a întâmplat de mai multe ori ca pământul să piardă Polul Sud şi Polul Nord, care s-au reformat ulterior. Ca şi concluzie, Zichichi a afirmat că nu este convins de faptul că încălzirea atmosferei s-ar datora activităţii umane. Astept opiniile vostre la comentraii!

Crucea de la Coslogeni(o minune a crestinilor)

marți, 10 mai 2011

"Sfanta Cruce dateaza din anul 1620. A fost facuta de un boier din Calarasi pentru a fi dusa la Fetesti. A fost transportata cu un car spre locul de destinatie. Cand a ajuns in acest loc carul a cedat din cauza greutatii, s-a stricat. Crucea a fost data jos pentru a se putea repara carul. Apoi crucea a fost ridicata din nou in car dar boii n-au mai putut merge. Crucea a ramas in acest loc. Aici unde ne aflam nu era sat, era camp, oamenii isi aduceau animalele la pascut. Crucea a fost intepenita in acest loc de catre niste credinciosi si, cu timpul, s-a vazut ca e facatoare de minuni. Se spune ca, intr-o zi ploioasa si friguroasa, un cu vitele la pascut s-a adapostit la radacina . El era bolnav, era mut si nici nu auzea si, dupa ce s-a atins de Sfanta Cruce, a inceput deodata sa vorbeasca si sa auda. De-atunci s-a dovedit ca este o cruce facatoare de minuni.Vin aici la aceasta cruce multi bolnavi, demonizati, ca sa capete tamaduire. Dar trebuie spus ca isi gasesc tamaduire cei care vin cu credinta, bineinteles. Daca n-avem credinta nu putem sa ne tamaduim. Daca venim cu frica de Dumnezeu si cu toata credinta si ne atingem de Sfanta Cruce este sigur ca ne ajuta si ne vindeca de orice boala si de orice neputinta si chiar ne ajuta in implinirea unor dorinte bune din inima noastra.

Pe timpul comunismului au venit cu buldozerul ca sa dea jos Sfanta Cruce dar n-au putut s-o darame. A cedat si buldozerul.
A se afla pe langa Calarasi si e este foarte frumoasa.Are nistre scrieri ciudate pe care nimeni lu le intelege.Oare or fi scrise in limba veche sau ''atlanta'' .E un gen stil chiliric ,iar crucea creste in fiecare an cu aproape un cm.Este dintr-un material chiar ciudat ,cand am pus mana am simtit un magnetism puternic si in plus parea oarecum din ceara.

Tablite ciudate partea a 3 a Tablitele din zmarald ale lui Thoth (cel care a construit piramida de la Giza)

luni, 9 mai 2011

Istoria tablitelor tradusa in urmatoarele pagini pare ciudata si trece
dincolo de credintele oamenilor de stiinta moderni. Vechimea lor este
incredibila (36 000 ani i.H.). Cel care a scris-o este THOTH, un
preot-rege atlant care a fondat o colonie in Egiptul antic dupa
scufundarea tarii-mama, Atlantida.

El este cel care a construit Marea Piramida din Giza, in mod eronat
atribuita lui Keops. In aceasta el a incorporat cunostintele intelepciunii
antice si tot acolo a pus la pastrare in siguranta inscrisuri si
instrumente din vechea Atlantida.

Vreme de aproape 16 000 de ani el a condus stravechea rasa a Egiptului,
intre 52 000 i.H. pana in 36 000 i.H. La acea vreme, stravechea rasa
barbara din care faceau parte el si adeptii lui, se ridicase la un inalt
grad de civilizatie.

Thoth era nemuritor deoarece invinsese moartea, trecand in celelalte
planuri de existenta la dorinta, prin dematerializare. Intelepciunea lui
imensa l-a facut conducator peste diferite colonii atlante, inclusiv peste
cele din America de Sud si Centrala.

In ultimele secole, spiritul lui Thoth a trecut in corpurile oamenilor in
maniera descrisa de tablite. Ca atare el s-a incarnat de trei ori, ultima
oara fiind cunoscut ca HERMES – de trei ori nascutul.

In timpul acestei incarnari a lasat documentele cunoscute de catre
ocultistii moderni sub numele de “Tablitele de Smarald”, o prezentare mai
tarzie si cu mult mai saraca a enigmelor lumii antice.

Ele ar trebui citite nu o data ci de o suta de ori pentru ca doar asa ar
putea fi dezvaluit adevaratul inteles. O citire superficiala ar oferi
cateva sclipiri de frumusete dar un studiu atent va deschide caile
intelepciunii celui ce cauta.

Daca Lumina se afla in interiorul tau, informatia cuprinsa in tablite va
gasi in tine un ecou.

Citeste! Crezi sau nu, citeste iar vibratia tablitelor va trezi “ceva” in
tine.

Căutarea omului în dorinţa de a înţelege legile care-i guvernează viaţa
este nesfarsita. Cu toate acestea el nu a reusit sa treaca de vălul care
apara planurile superioare de viziunea lui materiala asupra vietii si
adevarului. Adevarul este gata sa fie asimilat de catre cei care-si
largesc propria viziune intorcandu-se catre ei insisi si nu cautand in
afara lor adevarul.

In linistea simturilor materiale se gaseste cheia intelepciunii. Cel ce
vorbeste nu stie; cel ce stie nu vorbeste!

Legile supreme nu pot fi rostite. Ele exista ca o entitate pe caile care
transced toate simbolurile sau cuvintele din lumea materiala. Simbolurile
nu sunt decat niste Chei cu care se deschid usi ce conduc spre adevaruri.
De multe ori usa nu poate fi deschisa deoarece cheia pare atat de mareata
incat lucrurile care se afla in spatele ei nu pot fi vazute.

Daca reusim sa intelegem ca toate cheile, toate simbolurile materiale sunt
manifestari, prelungiri ale unei Legi Supreme si a Adevarului, ne vom
dezvolta o viziune ce ne va permite sa trecem dincolo de val.

Toate lucrurile din toate Universurile se misca conform unei Legi. Legea
care guverneaza miscarea Planetelor nu este mai imuabila decat Legea care
guverneaza manifestarea omului in aceasta lume. Una dintre cele mai
importante Legi este Legea responsabila de de formarea omului ca fiinta
materiala.

Maretul scop al scolilor initiatice din toate timpurile a fost sa
dezvaluie functionalitatile Legii care leaga omul material de omul
spiritual. Legatura dintre omul material si omul spiritual este omul
intelectual deoarece mintea are atat calitati materiale cat si spirituale.
Cel care aspira la cunostinte elevate trebuie sa-si dezvolte latura
intelectuala a firii lui pentru a-si intari credinta ca poate sa-si
concentreze toate fortele fiintei lui catre si in planul pe care-l
doreste.

Marea cautare a Luminii, a Vietii si a Iubirii incepe in primul rand din
planul material. Condusa catre planul ultim, scopul ei final este fuziunea
completa cu Constiinta Universala. Asezarea fundatiei in planul material
este primul pas. Abia apoi vine si scopul suprem al realizarii spirituale.

“Citeste si Fii intelept” doar daca Lumina constiintei tale trezeste in
tine intelegerea care este o calitate innascuta a sufletului!

Tablite Ciudate Romania partea a 2-a (Tablita de la Tutana)

duminică, 8 mai 2011

Mai de mult pe la fosta emisiune de la b1Tv ,codul lui Oreste,care s-a inchis :( au dezbatut intr-o seara mai multe lucruri printre care si o tablita de la manastirea Tutana.Pe acea tablita este inscriptionat un fel de desene si este un fel de lut ars ,dar materialul cica ar fi necunoscut.Acest fel de material cica l-au gasit si in Australia intr-o pestera.Preotul de acolo nu stie nici el de unde provine si spune ca este acolo de cand se stie ,asa spun si ceilalti localnici care nici ei nu inteleg.
Dupa parerea mea in desen ar fi ca un arc de triumf sau o poarta cv,care emana puteri magnetica ,acest lucru este doar parerea mea persoanala.Multi se bazeaza pe faptul ca ar putea fi adusa de catre extraterestri.
Va urma!

Tablite Ciudate Romania partea 1 (Scrierile de la Turdas)

sâmbătă, 7 mai 2011

Pe la 5500, vechii europeni din Europa central-rasariteana au dezvoltat un sistem de scriere , cu circa doua mii de ani inaintea egiptenilor ori a sumerienilor. Totusi ,spre deosebire de aceste popoare , scrierea vechilor europeni nu servea unor scopuri economice, juridice sau administrative .Scrierea “veche europeana” era o scriere sacra , aparuta in urma unei indelungi folosiri a unor semne grafice incarcate de un simbolism particular; aparitia acestei scrieri este strins legata de cultul dezvoltat al divinitatii feminine.Aceste semne sint, in sens pur etimologic , hieroglife sau semne sacre. Cele mai vechi descoperiri ale unor obiecte purtind semne de scriere au fost facute , cu mai mult de un secol in urma, la Turdas, un sit apartinind fazei timpurii Vinca din Transilvania. De abia un secol mai tirziu, in 1961, s-au descoperit la Tartaria( o asezare nu departe de Turdas,in judetul Alba ) trei placute de lut ars cu o scriere care a stirnit un deosebit interes.
Este foarte interesant iar ca tot pe teritoriul romaniei se gasesc aceste lucruri..Dupa parerea mea acestea n-au fost atat de mediatizate si cu un interes deoarece Romania facea parte din comunism si atunci doar ''smecherii'' erau interesati.
Va urma partea a 2-a

Alien Video

miercuri, 4 mai 2011

Wow...am gasit un video cu un extraterestru pe internet.Recunosc l-am luat si eu si l-am pus pe canal pe youtube e foarte tare.Este de prin anii 50-60 si nu prea mi se pare a fi trucaj.